Lucian Ilie Jităriuc este câștigătorul secțiunii Sculptură din cadrul SNAV. Născut la Galați, a studiat la Școala Populară de Artă, pe care a absolvit-o în 1983 , iar în 2016 a absolvit Facultatea de Arte de la Universitatea „Dunărea de Jos”. Din 2017 a fost primit în rândul membrilor Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Galați, secția Sculptură, unde participă activ la toate manifestările colective ale acesteia din localitate și din alte orașe.

Cum a devenit tânărul Lucian, sculptorul Lucian Ilie Jităriuc și care au fost cele mai mari provocări în acest parcurs ?
În copilărie nu a fost visul meu să devin sculptor, dar am avut aptitudini pentru desen și modelaj. Am terminat liceul de pictură, dar întâmplarea sau destinul m-au făcut să lucrez în tinerețe timp de 15 ani alături de sculptorul ONUȚ VASILE, cel care în anul1967 a înființat primul muzeu de artă contemporană din România, Muzeul de Artă din Galaţi. Anii petrecuți în atelierul marelui sculptor m-au format ca artist, dar și ca om, de aceea totdeauna l-am considerat părintele meu spiritual. Chiar și acum, la peste 30 de ani de la trecerea sa în neființă, simt nevoia să subliniez rolul major pe care l-a avut în formarea mea și să-l evoc, cu recunoștință.

Ce ne puteți spune despre lucrarea cu care v-ați înscris în concurs, câștigătoare la Secțiunea Sculptură ? 
Sculptura initulată „Vărsător” este prima dintr-o serie de sculpturi dedicate zodiilor, parte au unui proiect la care lucrez, fiecare semn zodiacal fiind transpus într-o lucrare în marmură. În momentul în care voi definitiva această serie îmi doresc să organizez o expoziție itinerantă prin orașele mari din Moldova, apoi să închei turneul la București.

Fiecare artist ajunge, în timp, să-și creeze un limbaj vizual recognoscibil. Care sunt elementele pe care considerați că publicul le poate identifica drept semnătura dumneavoastră artistică? 
Este adevărat, cred că am reușit să-mi creez un stil propriu, în care un loc central îl ocupă fluiditatea formei, dinamica ei. Mi-am dorit ca lucrările mele să fie unitare, să transmită privitorului un mesaj, o stare și – evident - sa mă reprezinte.