Suntem atrași de excepțional, e ceva natural în zilele noastre, așa încât atunci când am aflat că doamna Poșan a realizat cel mai mare tablou mozaic din coji de ouă, record omologat de  Cartea Recordurilor din România în 2018, nu am putut decât să exclam: Wow! Felicitări!

Lucrarea, intitulată „Odă florii soarelui și naturii”  are o dimensiune de 3,50 x 1,40 m, fiind cea mai mare lucrare de acest gen. Utilizând 4 kg de aracet și cojile a cca 2000 de ouă, lucrarea, concepută pe sistem modular,  este remarcabilă nu numai prin dimensiuni, ci și prin concepție, realizare, armonie cromatică. Între timp doamna Poșan a adăugat noi module, lucrarea finală ajungând la 7,3 m lungime.

Numai că mergând mai departe, pentru a afla cine stă în spatele unui mozaic de Guiness Book, descoperi ceva mult mai valoros, mai excepțional decât lucrarea în sine: artistul și omul Niculina Poșan. 

Cu o eleganță înnăscută, cu un glas domol și-o blândețe seducătoare, Nina, cum îi spun cei apropiați, este nu doar o doamnă extrem de talentată, dar și un partener de dialog inteligent, empatic și sincer, ceea ce a făcut ca discuția noastră să decurgă firesc și să pierd noțiunea timpului.

Cum v-a venit ideea să transformați banalele coji de ouă în artă?

Din întâmplare. Am urmat Politehnica, sunt de profesie inginer- chimist, deci am fost orientată spre științele exacte la început. Am avut totdeauna simțul culorii, dar ceva mai târziu am început educația artistică, mai exact în 1981, când am început cursurile Școlii Populare de Artă și de atunci arta a devenit parte din viața mea. În 2000 am avut un vis, și așa a început totul: am auzit un glas, care m-a îndemnat să realizez o floare din coji de ouă pe o sticlă. Am urmat sfatul, iar apoi am trecut la suprafețe plane, am realizat încă o lucrare, și încă una, până am ajuns la câteva sute de tablouri, de data asta suportul fiind hârtie, carton sau rigips.

Ne puteți spune ceva despre tehnica realizării lucrărilor?

Este un proces aparent simplu, dar necesită multă migală, răbdare și atenție. Asta în condițiile în care în general nu am răbdare. De-a lungul timpului am experimentat mai multe suprafețe suport, inițial le făceam pe sticlă, apoi am ales să le lipesc pe hârtie. Am schimbat materiale, tehnica de aplicare, de protecție și  într-un mod autodidact am evoluat și am reușit să realizez lucrări tot mai complexe.

Odată realizate, tablourile au nevoie de vizibilitate. Unde au fost expuse lucrările dumneavoastră?

Am avut 3 expozitii personale și am participat la multe expoziții colective, inclusiv cu colegii din Asociația Artiștilor Plastici din București, unde m-am înscris în anul 2011. În urmă cu 2 ani, la Căminul Cultural din Măgurele am prezentat peste 100 de tablouri iubitorilor de artă din oraș, eveniment la care a participat și primarul orașului Măgurele, Narcis Constantin, care m-a invitat să fiu prima personalitate care semnează în Carte de Onoare a orașului. Tablourile mele se găsesc acum în colecții private din România, Germania, Spania, Italia și Elveția.

Cine vă susține pasiunea?

În primul rând familia, evident. Sunt un om împlinit și pe acest plan, am 2 băieți și 3 nepoți.

Ați ajuns la  frumoasa vârstă de 88 de ani și vă doresc să adăugați încă mulți ani cu sănătate și împliniri. Sunt convinsă că, din perspectiva experienței acumulate, aveți multe de transmis tinerei generații.  Care ar fi sfatul pe care l-ați da tinerilor?

Este importat ca fiecare să-și găsească ceva care îi face plăcere, ceva pentru sufletul său. Uneori ai nevoie să te detașezi, să fii tu cu tine. Și mai cred că e important să-ți păstrezi prietenii. Sunt relații trainice și mă bucur că și acum pot să petrec o zi întreagă cu prietenele mele, la o partidă de remi, la o cină, sau la o poveste. 

Mult succes, distinsă doamnă! Mulțumesc pentru privilegiul de a vă cunoaște!